Miriapoada Tristeţe

Tanita nu şi-ar fi dorit să fie tristă. MiriapoadaTristeţe bântuia însă prin cele mai ascunse lăcuşuri ale ţinutului. MiriapoadaTristeţe pândea şi visa...

Tanita, libelula de la Polul de Azur

Tanita, libelula de la Polul de Azur

Mai jos de capătul Lumii Norilorpreabuni, se întinde Polul de Azur. Prinţese baletează prin iarbă, licuricii fac dragoste năvalnică pe frunzele de măr ca să lase în urma lor alţi licurici care să facă dragoste năvalnică pe frunzele de măr, mânji înaripaţi plutesc pe lângă mamele lor sau pe lângă Ursoaicele Adoptive Năpădite de Tristeţe căci aşa e obiceiul la Polul de Azur, ursoaicele care nu au un copil până la vârsta de cinci ani adoptă un mânz care să le scape de tristeţe, caracatiţele culeg din iarbă frânturi de oglindă fermecatăcolorată pentru căsuţele lor de izvor, ciorile adună de dis-de-dimineaţă până în seară mărgele colorate şi multpreascipitoare lucruri pe care le dau la troc contra iarbădeuitare bursucilor care mult prea iubesc mărgelele şi multpreasclipitoarele lucruri cu care îşi împodobesc bârlogul iar ciorile beau noaptea înainte de culcare poţiune de iarbădeuitare ca să le treacă dorul de prietenele lor ciorile care s-au sinucis, căci ciorile la vârsta de 200 de ani, urcă dincolo de bariera fonică a Polului de Azur, îşi adună aripile şi ţâşnesc spre Pământullor, e un fel a lor de-a muri, transmis din generaţie în generaţie şi scris pe frunzele de varză, libelulele dansează în forme de flori şi stele deasupra râului iar gâzicile fac cocoloaşe de iarbă pentru Magicianul Alb, stăpânul acelui hotar.

Tanita e singura copilă libelulă de libelulă movie-argintie de la Polul de Azur. Locuieşte într-o căsuţă mică, mică, pe care şi-a făcut-o din coajă de măr albastru. Prietena ei maidevremeacum, Caracatiţa Şoldoasă, i-a oferit şi nişte frânturi de oglindă fermecatăcolorată dar a ales să-şi facă din ele geamuri de vitrou la baie.

Are o sumedenie de prieteni Tanita, singura copilă libelulă de libelulă movie-argintie de la Polul de Azur. Prietena ei din vremea micimiiceleimici e Aniona, libelula albastră ca o glastră glazurată cu alb ca o cremă de zahăr invertit dar care trăieşte în alt hotar cu prea soţul şi copilul lor de libeluli. Prietena care i-a mai rămas de pe vremea ceaceteînvaţă e libelula Adia, libelula albă, cu buze sclipicind în auriu de care se ruşinează aerul când se apropie fiindcă e suavă foarte şi îndrăgostită de poveştile cu prinţese şi obiceiurile lor, unele chiar casnice şi culinare…

Tanita s-a întâlnit în seara de azi cu Adia să depene libelulisme din vieţile lor de libelule şi Adia i-a dat ca dar o pereche de cercei căci Tanita e înamorată de zorzoane şi poartă forme geometrice în urechi, la gât şi la aripe deşi o stânjenesc uneori în vise. Cercei de Crăciun „Ventige” în formă de rotocol de brad cu fundă verde şi globuri roşii de la Anticăreasa Care Adună Lucruri Vechi Şi Le Recondiţionează şi atârnători foarte şi frumoşi denedespus. Şi Tanita s-a gândit că a trecut Crăciunul de anţărţ şi atunci… ca să poarte rotocoalele de brad cu fundă verde şi globuri roşii de la Anticăreasa Care Adună Lucruri Vechi Şi Le Recondiţionează şi atârnători foarte şi frumoşi denedespus, trebuie să facă alt Crăciun…

Dar acum, amintirii Tanitei îi este dor de copilărie, de vremea micimiideador când se juca de-a v-aţi ascuns şi mama ei, prima libelulă movie-argintie de la Polul de Azur, îi făcea rochiţe cu buzunare în model de trifoi cadril maro cu patru foi verzi; cu buline albe pe fond de albastru marin jumătate alb; cu cravată roşie cu buline pe fond tot jumătate alb de la brâu în sus sau portocalii şi cu beteală aurie la gât. De-a v-aţi ascuns se juca în alt ţinut, plin de poveşti - care stăteau plutinde în aer numai bune de cules şi înfipt dinţii lacomi în ele - la preablânda-i mătuşică Ariamareca, căci aşa au mătuşicile preablânde nume denedesluşit, care locuia lângă Căsuţa De Gaze. Se ascundeau pe-nserat în castani şi-n zarzări să nu-i prindă Pânditorul. În fiecare seară, seară de seară, căutau noi şi noi zarzări. Era vremea corcoduşelor care strepezesc dinţii atunci când le mănânci… Puneau capul pe casa lui Crăciunel, libelul alb lăptos cu părul ca holda de grâu în luna iulie şi „cine nu-i gata îl iau cu lopata” . Romică Caofetiţă i-a intrat Tanitei pe sub inele direct în suflet. Rochiţa cu buzunare, în model de trifoi cadril maro cu patru foi verzi, care a murit de-atâta spălat, subit, în acea vară ştia cel mai bine asta. Tanita cutreiera toţi zarzării de prin toate vecinătăţile când „pune capul” Romică Caofetiţă. Ba mai apoi, ziua îşi arunca privirea deasupra casei lui făcută din coajă de portocală lângă Căsuţa de Gaze doar, doar se va ivi Romică Caofetiţă prin curticică să mângâie florile şi iarba. Preablânda-i mătuşică Ariamareca, căci aşa au mătuşicile preablânde nume denedesluşit şi care locuia într-o coajă de primitoare de guacamole nu mai prididea cu răspunsurile la întrebările Tanitei căci deh… Romică Caofetiţă i-a intrat Tanitei pe sub inele direct în suflet şi preablânda mătuşă Ariamareca ştia cum se întâmplă…

...dar v-aţi ascunsea prin zarzări şi castani s-a dus, căci vremea corcoduşelor care strepezesc dinţii atunci când le mănânci a trecut şi Tanita s-a întors la casa ei de Polul de Azur care era atunci în nişte vişine uriaşe suprapuse în care trăiau sute de libelule, familie peste familie de libelule, căci şi vacanţa vremii micimiideador s-a fost dus… şi Tanita, libelula de la Polul de Azur începea clasa a V-a…

Tanita se uită lung la cerceii aurii în formă de rotocol de brad cu fundă verde şi globuri roşii cumpăraţi de libelula Adia, cea cu buze sclipicind în auriu, de care se ruşinează aerul când se apropie, de la Anticăreasa Care Adună Lucruri Vechi Şi Le Recondiţionează şi atârnători foarte şi frumoşi denedespus şi se întreabă...

Tanita, libelula de la Polul de Azur

Nalia

... dacă va avea ocazia să-şi poarte în acest an cerceii aurii, în formă de rotocol de brad, cu fundă verde şi globuri roşii, cumpăraţi de libelula Adia pentru că... la Polul de Azur soarele e deacumvrajă, semn că se desprimăvărează. Odată cu venirea primăverii, aerul se colorează a piersică dată în pârg. Începe să se colozeze la început mai slab, apoi din ce în ce mai tare. Soarele are formă neregulată şi e compus din crâmpeie de vise, caremaidecare colorate în culori viu pastelate. Stîncile şi munţii sunt albi şi locuiţi de spiriţele ale iubirii...

Sub soarele deacumvrajă, libelulele fură noapte de noapte stele de pe cer să le pună la butoniera iubiţilor lor... căci aceasta este îndeletnicirea de noapte a libelulelor la Polul de Azur.

IubiteleCâtVaŢineAmintirea sunt suflete venite de pe Pământullor şi care, de cum vine seara, încep să depene amintiri pe sub arbori. Sufletele IubitelorCâtVaŢineAmintirea, au formă de ineluşe şi luminează atât de tare lumină tandră de albastru încât, de cum se lasă seara, zarea începe să se coloreze devenind din ce în ce mai azurie astfel că la Polul de Azur nu se face întuneric niciodată. Atunci când încep să danseze, sufletele IubitelorCâtVaŢineAmintirea împrăşie în aer pulbere de stele aurie şi magică care cade peste Pământullor pentru ca astfel oamenii să nu le uite... IubitaCâtVaŢineAmintirea, căci aşa au preablândele suflete lungi şi duioase nume, le învaţă pe libelule înţelepciunea....

Tanita, copila libelulă de libelulă movie-argintie de la Polul de Azur, le învaţă pe celelalte libelule mai mici cuvinte noi şi sensul lor...

Libelula Ceazăpăucă Nalia, galbenă cu aripi străvezii cafenii, uitucă foarte dar mult intuitivă, a propus în felul ei unic ca la Polul de Azur şoselele să fie din rapiţă, grâu şi floarea-soarelui. Căci deh, crede Libelula Nalia, galbenă cu aripi străvezii cafenii ... fiecare vede lucrurile în felul lui, şi fiecare îşi are realitatea şi lumea proprie... La ea se pot constata însă şi nişte lucruri ciudate:

1. Cu toate că îi plac foarte tare fluturaşii, îi este frică de ei ;
2. Adună scame/fire de păr de pe hainele oamenilor când călătoreşte în Pământullor;
3. Nu refuză niciodată să coloreze o carte de colorat sau să se joace cu plastilina...

IubitaCâtVaŢineAmintirea i-a plăcut mult ideea Libelulei Ceazăpăucă Nalia şi a propus la Sfatul Sufletelor Înţelepte să fie deci şoselele din rapiţă, grâu şi floarea-soarelui. Cu Tanita dimpreună au măsurat că realitatea şi lumea Naliei era frumoasă aşa că a terminat şcoaladeînţelepciuneşicuvinte mai devreme...

Tanita, libelula de la Polul de Azur

Micaluna

Libelula Micaluna, singura libelulă în formă de clopoţel de la Polul de Azur, albă, albă dar cu marginile aripioarelor brodate cu fină dantelă roşie, era purtătoarea norocului acelui hotar. Încă de la vârsta micimiiceleimici, limbajul ei preacomunicativ - care pe Pământullor se datorează unei „dezinhibiţii benigne” - era caracterizat de cuvinte pe care nici chiar unele libelule bătrâne nu le ştiau până la vârsta lor înaintată. Spunea graseind şi făcându-şi buzele ţugui, preacomplicatecuvinte precum: avangarrdist, abrreviativ, acrrospor, acrromicrrie, acrrostol, agrrest, brradford, brrasardă, bizarrerie şi alte asemenea cuvinte şi se auto-caracteriza ca fiind „o mică libelulă extrreemm de agrreeabilăă!” Încă de la naştere, libelulele ursitoarele „Nouă Stele pe Inele”, care au învăţat de la Iubita CâtVaŢineAmintirea înţelepciunea şi descântecele de ursită, i-au hărăzit să spună totdeauna preacomplicatecuvinte, lucruri prea personale despre ea, să mărturisească emoţii ascunse, temeri şi dorinţe, să fie deosebit de generoasă, să graseieze şi să împrăştie pulbere de noroc oriunde-ar merge…
Mâncarea ei preferată era salata de creson astfel că, la miezul nopţii, putea fi zărită pe pajişti mâncând delicat delicatesa-i preferată şi..., dat fiind că fusese ursită să mărturisească emoţii ascunse, se auzea cântând încetişor descântece de dragoste care se descântă la soc, alun şi la măr dulce:
Dacă zbor pe rrouă să vină libeluli vrreo nouă,
Dacă zbor sub soarre să vină dând din arripioare,
Şi de-o fi să vină în zorri, în azurrul fără nori
Pe Micaluna s-o iubească….
Aşa se auzea până departe descântecul Micalunei…
Datorită faptului că libelulele-ursitoarele „Nouă Stele pe Inele” i-au hărăzit să fie deosebit de generoasă şi să împrăştie pulbere de noroc oriunde-ar merge, toate vieţuitoarele Polului de Azur o invitau cu drag la ele pe Micaluna pentru frumoasele-icadouri pe care le aducea, eşarfefoartefrumoase sau frânturi de sticlă colorată cumpărate de la Caracatiţa Şoldoasă, prietena de maidevremeacum a Tanitei, care vindea sticla colorată pe care o găsea în timp ce căuta frânturi de oglindă fermecatăcolorată pentru căsuţa ei de izvor. (Pentru Caracatiţa Şoldoasă, Tanita era singura-i prietenă şi numai ei îi oferea frânturi de oglindă fermecatăcolorată).

Libelula Micaluna, singura libelulă în formă de clopoţel de la Polul de Azur, albă, albă dar cu marginile-i aripilor brodate cu fină dantelă roşie, purtătoare a norocului acelui hotar, mergea cu drag prin casa tuturor locuitorilor de la Polul de Azur, mai cu seamă că ştia că fusese hărăzită de libelulele-ursitoarele „Nouă Stele pe Inele” să mărturisească lucruri prea personale despre ea, emoţii ascunse, temeri şi dorinţe.

Libelulele, care furau noapte de noapte stele de pe cer să le pună la butoniera iubiţilor lor, şi licuricii care făceau dragoste năvalnică pe frunzele de măr, aşteptau cu dragă nerăbdare să audă la miezul nopţii descântecele de dragoste ale Micalunei - singura libelulă din acel hotar care noaptea nu fura stele căci nu-şi găsise o pereche – dar... şi să-i savureze poveştile de viaţă povestite graseind şi totdeauna în preacomplicatele-icuvinte. Şi, mai ştiau că, pe oriunde trece, Micaluna e purtătoarea norocului acelui hotar iar, dacă le intră în casă, aceasta se va umple negreşit de pulbere de noroc…
Iubitei CâtVaŢine Amintirea, plăcându-i mult ideea Libelulei Ceazăpăucă Nalia, galbenă cu aripi străvezii cafenii, uitucă foarte dar mult intuitivă, să fie şoselele din rapiţă, grâu şi floarea-soarelui - pe care dealtfel a şi propus-o în dezbaterea Sfatului Sufletelor Înţelepte - le-a strigat la ea pe cele trei libelule: Tanita, Nalia şi Micaluna care deîndată au venit…

Tanita, libelula de la Polul de Azur

Şoselele Naliei

Iubita CâtVaŢineAmintirea a cerut dintru început de toate părerea Micalunei cu privire la şoselele din rapiţă, grâu şi floarea-soarelui ce vor străbate hotarul. Trebuia consultată cea dintâi căci fără puberea-i de noroc peste Bărzăunii Constructori, lucrarea nu s-ar fi putut face!

- Va fi aici un zgomot crrepitant. Dacă strratului de ozon i se va întâmpla ceva, eu mă voi foarte supărra!!!! Năstrruşnicia asta va face din noi crriofili, va fi aici ca în crretacic şi eu sunt foarrte frriguroasă, a zis, cu preacomplicatele-icuvinte Micaluna, singura libelulă în formă de clopoţel de la Polul de Azur, albă, albă dar cu marginile-i aripilor brodate cu fină dantelă roşie, purtătoare a norocului acelui hotar.

Libelula Ceazăpăucă Nalia, uitucă foarte dar mult intuitivă, care a terminat şcoaladeînţelepciuneşicuvinte mai devreme i-a replicat Micalunei:
- Sistemele de monitorizare instalate de specialiştii bursuci certifică cu hotărâre că structura şi compoziţia solului Polului de Azur permite construirea şoselelor. Gândeşte-te deasemenea că astfel s-ar uşura şi munca gâzicilor care ar putea transporta mai lesne Magicianului Alb cocoloaşele de iarbă. Hotarul nostru ar deveni mai atractiv şi infrastructura ecodrumurilor noastre ar atrage schimburile de oglindă fermecatăcolorată pentru caracatiţe, mărgele colorate şi multpreascipitoare lucruri pentru ciori şi, poate un scăluş-de-apă venit din alt hotar îţi va răpi şi ţie inima …

Tanita, copila libelulă de libelulă movie-argintie de la Polul de Azur, care le-a învaţat pe celelalte libelule cuvinte noi şi sensul lor a asigurat-o pe Micaluna că stratului de ozon nu avea să i se întâmple nimic iar despre era cretacică nici nu putea fi vorba şi împreună cu Iubita CâtVaŢineAmintirea, au hotărât să o trimită pe Caracatiţa Şoldoasă – care era investită cu titlul de nobleţe „Mesagera veştilor bune” - să convoace Sfatul Sufletelor Înţelepte şi pe Bărzăunii Constructori pentru a le comunica hotărârea.

Caracatiţa Şoldoasă era invidioasă pe libelulele suave şi vaporoase care furau noapte de noapte stele de pe cer să le pună la butoniera iubiţilor lor căci, era şi ea nespus de îndrăgostită de-un octopus corpolent cu o dragosteînzadar, pe care o purta în suflet din vremea ceaceteînvaţă … se gândea mereu că dacă ar fi fost şi ea străvezie poate Otto Octopus s-ar fi simţit atras să-şi pună dimpreună frânturile de oglindă fermecatăcolorată… Tristă şi gândindu-se la Otto Octopus, Caracatiţa Şoldoasă a pornit de-a lungul hotarului să adune Sfatul Sufletelor Înţelepte şi pe Bărzăunii Constructori.

Tanita, libelula de la Polul de Azur

Caracatiţa Şoldoasă


Îngândurată şi foarte supărată, gândindu-se la Otto Octopus, Caracatiţa Şoldoasă, de culoare foarte aurie şi cu ochi albaştri de supărare, căci la gânduri triste culoarea ochilor caracatiţei se foarte transformau din verde în albastru, a rătăcit drumul. S-a pomenit dintr-o dată într-un vâretjrotitor foarte friguros. Auzise de la bunica ei Caracatiţa Alunie despre spiralele geroase ale vârtejelorrotitoare care se formează la Vama Frigului şi străbat acel hotar în lung şi-n lat luând cu ele tot ce întâlneau în cale dar până atunci fusese convinsă că era o poveste menită să o înspăimânte pentru a nu se îndepărta de casa lor de izvor. În vârtejulrotitor foarte friguros a auzit un scâncet. A întins un tentacul în direcţia din care venea sunetul. A simţit ceva foarte mic şi foarte rece pe care l-a adunat la piept căci spiralele geroase nu-i permiteau să ţină ochii deschişi.

S-a învârtit şi s-a învârtit, interminabile rotaţii acaparată de spiralele geroase din vârtejulrotitor fără să ştie că au trecut ziledecuzile.

La Polul de Azur, Iubita CâtVaŢineAmintirea, Tanita şi Nalia începuseră să fie îngrijorate. Se întâlneau zidecuzi pe malul izvorului în dreptul casei Caracatiţei Şoldoase întrebându-se de ce nu se mai întoarce. Măcar să fi început să vină Bărzăunii Constructori sau ceicarecompun Sfatul Sufletelor Înţelepte. Când în decuziua a 6, a venit vesel Libelin cel Libertin, iubitul Tanitei, Iubita CâtVaŢineAmintirea a răsuflat uşurată. A sărit degrabă să-l întrebe dacă n-a văzut-o pe undeva pe Caracatiţa Şoldoasă. Libelin cel Libertin i-a răspuns că venise la Tanita iar vreo pată de culoare aurie în toată zarea n-a zărit…

Deodată aerul s-a facut Zare Albă şi Lăptoasă, cum nu mai fuseseră niciodată până atunci la Polul de Azur. Atunci IubitaCâtVaŢineAmintirea, care le învaţă pe libelule înţelepciunea, a ştiut că la Vama Frigului, spiralele geroase şi-au început vârtejul nebun şi au luat-o pe Caracatiţa Şoldoasă. Ştia din memoria ei karmică, că spiralele geroase îşi încep vârtejul odată la şapte ani şi atunci când prind pe cineva la hotarul de unde vine acel suflet se face Zare Albă şi Lăptoasă…

Tanita, libelula de la Polul de Azur

Sfatul Înţelepţilor

Soarele de-acumvrajă de topise. Zarea azurie şi lumina tandră de albastru se duseseră şi ele căci IubiteleCâtVaŢineAmintirea erau copleşite de durere. Prinţesele nu mai baletau, licuricii dragoste nu mai făceau, mânjii înaripaţi îşi opriseră zburdălnicia, pe ursoaicele adoptive le năpădiseră tristeţea, ciorile încetaseră să mai culeagă mărgele colorate şi multpreascipitoare lucruri, bursucii nu mai culegeau iarbădeuitare, libelulele îşi opriseră zborul, nici măcar gâzicile nu mai făceau cocoloaşe de iarbă pentru Magicianul Alb, stăpânul acelui hotar…

Zarea Albă şi Lăptoasă devenea tot mai densă…

Spitiţelele iubirii, trăind în stâncile şi munţii albi ai Polului de Azur şi Adia, libelula albă, cu buze sclipicind în auriu de care se ruşinează aerul când se apropie fiindcă e suavă foarte, erau singurele suflete care ar fi putut ajunge la Vama Frigului. Culoarea lor alb-străvezie făcea ca RăulGheţurilor, stăpânul Vămii Frigului să nu le poată vedea.

IubitaCâtVaŢineAmintirea ştia din memoria ei karmică despre Centrul Sorţilor al Vămii Frigului, aflat la întretăierea Munţilor Vericali-Orizontali ai vămii, de unde încă nimeni nu scăpase şi unde sfârşeau sufletele tuturor hotarelor…

Libelin cel Libertin s-a oferit să adune sufletele hotarului la sfat, zidecuzi umblând prin Zarea Albă şi Lăptoasă tot mai densă… Culoarea lui dealbastru-indigo îi permitea să se distingă în zarea lipsită de azur şi lumina tandră de albastru. Era copilul IubiteiCâtVaŢineAmintirea şi ştia rosturilepederost ale Polului de Azur.

Însăşi Magicianul Alb, stăpânul hotarului Polului de Azur şi-a părăsit Azaleeaplinădecântece în care trăia să vină la Sfatul Sufletelor Înţelepte, mai sărac în înţelepciune cu „Mesagera veştilor bune”, Caracatiţa Şoldoasă… A umplut cu puterea gândului hotarul în azalen-cicalmen şi cîntece pentru a înveseli sufletele.

Marona, bursucuţa puţin-anorexică şi foarte rozalie-maronie, responsabilă cu ierburile de uitare ale ciorilor şi cu mirodeniile de viaţătânârăşifoartelungă a celorlalte vieţuitoare ale Polului de Azur a adus leacuri de inimăfrântă şi uitare ştiind despre dragostea Caracatiţei Şoldoase pentru Otto Octopus.

Amintirea Caracatiţei Şoldoase

Micaluna, singura libelulă în formă de clopoţel de la Polul de Azur, albă, albă dar cu marginile-i aripilor brodate cu fină dantelă roşie, purtătoare a norocului acelui hotar, l-a rugat pe Magicianul Alb – singurul care putea să influenţeze anteriorulşiviitorul - să-i lipsească aripile de fina-i dantelă roşie pentru a se putea alătura spiriţelelor iubirii şi Adiei în căutarea Caracatiţei Şoldoase…

Magicianul Alb şi IubitaCâtVaŢineAmintirea s-au sfătuit şi-au acceptat ca Micaluna, purtătoarea norocului acelui hotar, să renunţedefinitivşipentru totdeauna la broderia de fină-i dantelă roşie de pe aripile-i brodate pentru a putea porni în căutarea Caracatiţei Şoldoase alături de Adia şi Spiriţelele iubirii. Graseind, Micaluna a mulţumit în preacomplicatelecuvinte-i dar sincere.

Au pornit cu toţii la drum – Spitiţelele iubirii, Adia şi Micaluna - conduse de memoria karmikă a IubiteiCâtVaŢineAmintirea...